Soiurile autohtone pierdute??

Cati dintre noi stiu cate soiuri de struguri autohtoni avem in tara, producatorii s-au orientat catre soiurile din afara tarii si au cam lasat deoparte”tezaurul” romanesc viticol. Acum doar prin podgoriile producatorilor ”de casa” care au mostenit via de la stramosi, mai gasesti soiuri precum: Gordin gurguiat, Berbecel, Samoveanca si multe altele.

Ca multe alte lucruri ne-am uitat originile si incercam sa fim in randul celor din afara, dar nu ne gandim nici o clipa ca ne pierdem identitatea.

Incepand de ieri si pana maine are loc la Bucuresti Salonul de Vinuri cu sloganul ”Iubesc Vinul Romanesc”, un lucru bun pentru promovarea producatorilor romani, dar iar ma intorc la intrebarea mea: cate dintre vinurile prezente la salon sunt realizate din soiuri vechi romanesti?. Le numeri pe degete. 

Ca intotdeauna romanului ii place sa se scarpine cu mana stanga la urechea dreapta. Producatorii prefera sa se ”chinuie” cu aclimatizarea butucilor de vie adusi din Franta,Italia,Spania etc. decat sa planteze vechile soiuri romanesti care incet, incet se pierd. Singurele care lupta pentru supravietuirea lor sunt Centrele de Cercetare atasate Universitatilor de Agronomie si Horticultura.

Uniunea Europeana a dat si da bani pentru replantarea vitei de vie, pentru cresterea arealului dar nu ii intereseaza ce soi de vita plantezi, lucru gresit din punctul meu de vedere.

Avem o tara frumoasa numai ca noi ca natie ne pierdem identitatea, ne-am ”chinezarit”, vrem ca toate sa vina repede si bine, cu minim de efort.

Si cum tot ce este bun si frumos in tara asta, ”vecinii” incearca sa ni-l fure, si au si reusit in unele cazuri, asa s-a intamplat si in cazul Grasei de Cotnari. In literatura straina au aparut informatii cum ca Stefan Cel Mare a adus la Cotnari soiul Furmint din Ungaria iar Grasa de astazi este o varianta rezultata din soiul Furmint. 

O informatie total eronata,marea majoritate a specialistilor spun ca Grasa s-a nascut in inima Daciei, pe teritoriul actual al podgoriei Alba Iulia. Se presupune ca are origini comune cu soiul Furmint, cele doua soiuri facand parte din acelasi grup. 

Ipoteza originii comune este confirmata nu numai de asemanarile morfologice dar si de faptul ca in prezent se mai gasesc razlete raspandite in podgoria Alba Iulia. Din Alba,soiul Grasa a ajuns la Cotnari unde a gasit terroir-ul potrivit, soiul Furmint a ajuns in Ungaria in podgoria Tokay.  O alta varianta la fel de sustinuta este faptul ca soiul era cultivat pe teritoriul actual al podgoriei Cotnari la 1400 eliminand ipoteza ca soiul a fost adus de Stefan Cel Mare.

Pe dealul Catalina din zona Cotnari, acum 2500 de ani exista o cetate puternica iar descoperirile din interiorul cetatii au adus argumente convingatoare despre cultura vitei de vie de pe vremea lui Burebista. In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza vinurile de la Cotnari au participat pentru prima data la un concurs international la Paris, Grasa de Cotnari castigand distinctia suprema.

Concluzia avem soiuri autohtone bune care se bat cu vinurile straine la concursurile internationale, ar trebui sa ne mandrim cu ele si sa incurajam plantarea soiurilor pur romanesti.

Am sa va d-au si o lista cu cateva soiuri autohtone sa vedem pe cate dintre ele le stiti: Alb românesc,Ardeleanca,Armaş,Băbească neagră,Băşicată,Bătută neagră, Berbecel, Braghină, Cabasmă albă,Cabasmă neagră,Cârcioasă,Cioinic,Crâmpoşie,Creaţă,Cruciuliţa,Fetească albă,Fetească neagră,Fetească regală,Frâncuşă,Galbenă de Odobeşti,Galbenă uriaşă, Gordan,Gordin,Gordin gurguiat,Grasă de Cotnari,Iordană,Majarcă albă,Mustoasă de Măderat,Negru de Căuşani,Negru mare,Negru moale,Negru românesc,Negru vârtos,Om rău,Ovis,Pârciu,Plăvaie,Rară albă,Samoveanca,Tămâioasă românească,Tâmâioasă (busuioacă) de Bohotin,Vulpea,Zemoasă,Zghihară

Sampania-licoarea magica

Cu totii ne-am delectat la diferite ocazii cu licoarea magica si ne-a gadilat papilele gustative cu bulele ei, dar cati dintre noi ne-am gandit vreodata cine a fost in spatele producerii si perfectionarii acestei licori.

Asa ca, astazi vreau sa va povestesc despre viata omului din spatele unui nume de succes, Dom Pierre Perignon. S-a nascut la sfarsitul lunii decembrie 1638, in familia unui functionar al judecatorului orasului Saint –Menehould din regiunea Champagne – Franta. Dragostea pentru vie si vin i-au fost insuflate de catre tatal sau si unul din unchii paternali care detineau podgorii. Aici participand la activitatile curente a invatat sa aiba grija de vie si cum sa faca vinul.

La varsta de 13 ani si jumatate intra la Colegiul iezuit din Chalons-sur-Marne,pe care il paraseste la varsta de 19 ani pentru a deveni calugar.

Alege abatia mama a Congregatiei benedictiene Saint-Vanne si Saint- Hydulphe de la Verdun. Urmeaza 10 ani de formare religioasa si intelectuala,fiind hirotonosit in 1667.

In 1668 se transfera la manastirea din Hautvillers aproape de orasul Epernay, unde ramane pana la   moarte. 

Calugarii de aici cultivau terenul din apropierea manastirii cu vita de vie. Deoarece vinul realizat din diferite tipuri de struguri erau de toate calitatile: bun, rau si mediu, Dom Perignon se gandeste sa combine vinurile. Astfel descopera ca solul afecteaza aroma strugurilor si ca vinul alb poate fi facut si din struguri rosii. De asemenea observa ca dopul din pluta este mai bun decat cel din in inmuiat in ulei care se folosea pana atunci la inchiderea sticlei.

Vinificatorii vremii considerau bulele din vin o problema,o greseala deoarece nu si le doreau in vin. Dom Perignon le-a privit ca pe un fenomen natural si i-au placut atat de mult incat si-a dorit sa realizeze cel mai bun vin din lume. El a decis sa imbutelieze acest vin cu bule. 

Timp de 47 de ani s-a dedicat inventiei si perfectionarii tehnicii realizarii unui vin fara egal, unic.

La manastire se gaseste cartea ”Tratatul culturii vinului de Champagne” scrisa de fratele Peter, ucenicul si succesorul lui Dom Perignon, in care sunt descrise abilitatile si modul in care calugarul orb realiza vinul.

Un fragment din registrul vanzarilor manastirii , dovedeste faptul ca vinul facut de calugari ajungea la curtea regelui Louis XIV, regele soare.

Intr-o scrisoare catre primarul orasului Epernay Monsieur Maupin , Dom Perignon scria despre vinul sau ca este cel mai bun din lume.

O contributie la renumele lui Dom Perignon au adus-o si scribii vremii, dovada sta un manuscris datand din 1718 cu autor necunoscut care spunea:”Dom Perignon, (…)nici un om nu a fost mai bun la a face vin, el este cel care a adus renumele vinului produs de manastire”.

Inca de la inceputurile ei sampania a fost o bautura pentru privilegiati (regi, printi etc), astazi din dorinta de epatare a unor producatori o sticla de sampanie are costuri exorbitante. 

In prezent cea mai scumpa sticla de sampanie ”Taste of Diamonds” costa 1,4 milioane de €, detaliile sticlei sunt lucrate manual , eticheta este din aur alb de 18 carate,cantareste 48 de grame iar in centru are un diamant Swarovski de 19 carate. Fiecare sticla este personalizata, cea de-a doua eticheta va purta numele clientului si este realizata din 36 grame de aur alb.

“Come quickly, I am drinking the stars.” moto-ul lui Dom Perignon fiind parca predestinat.