Vinul și învechirea

Vinul este ”singura ființă în stare lichidă,pentru că se bucură de aproape toate atributele ființei vii: se naște, trăiește și moare. E drept că nu se reproduce(și e păcat)…” Păstorel Teodoreanu-Secretul Cotnarului, Vremea 1943.

Păstorel avea perfectă dreptate,de-a lungul timpului vinul se dezvoltă,ajunge la maximul de maturitate ca apoi caracteristicile lui să se piardă.

Cea mai veche sticlă de vin datează din  aproximativ 325AD și a fost găsită în  1867 în timpul săpăturilor pentru construirea unei case în orasul Speyer din Germania.

Amfora din sticlă galben verzuie are mânerele în formă de delfini, este singura sticlă din multele găsite a cărei conținut sa conservat. Lichidul are mult sediment,cam o treime din continut este un amestec gros, încețoșat. După studii sa stabilit ca acest lichid ar fi ulei de măsline folosit pentru a pluti și a feri vinul de oxidare. O metodă de conservare destul de neobișnuită pentru acea vreme.

La vinurile tinere vorbim de aromă,de prospețime pe când la vinurile vechi(matur) vorbim despre buchet. 

Odată cu învechirea vinului culoarea lui se modifică.La vinurile albe culoarea evoluează de la galben verzui spre galben pai ca la maturitate să ajungă până la culoarea chihlimbarului.

 

 La vinurile roșii culoarea trece de la roșu intens cu nuanțe violacee la roșiatic. Dacă la vinurile albe culoarea se închide de-a lungul trecerii timpului,la vinurile roșii procesul este invers.

 

Este vinul vechi un vin băubil? O întrebare des întâlnită. În ultimii ani este o modă să oferi cadou un vin vechi scump. Dar oare ce plătești? Licoarea din sticlă sau brandul? Se spune că vinurile românești pot fi consumate până la vârsta de 15 ani iar cele franțuzești până în 25 de ani. După această vârstă vinurile își pierd calitățile,de fapt începe declinul.