Uleiul din semințe de struguri

În sezonul rece,organismul nostru suferă și în special pielea feței și a mâinilor care sunt cele mai expuse frigului. 

Vă recomand să folosiți uleiul din semințe de struguri atât intern cât și extern. Este indicat să fie folosit la prepararea salatelor,sosurilor,în diferite feluri de mâncare care nu necesită procesare termică.

Doza zilnică recomandată este de 25-45 g,adică 2-4 linguri.

Folosirea zilnică ajută la prevenirea:

•  Apariției bolilor vasculare (menține tinerețea și elasticitatea vaselor și împiedică apariția proceselor degenerative: varice, hemoroizi etc.);
• Ischemiei cardiace,hipertensiunii și tensiunii arteriale oscilante;
• Apariției tumorilor benigne (împiedică formarea chisturilor ovariene,fibroamelor uterine, adenoamelor și adenofibroamelor mamare);
• Îmbătrânirii,prelungește tinerețea biologică, previne și combate Alzheimerul, reumatismul degenerativ,problemele cardiace;
• Colesterolului,în urma studiilor efectuate s-a constatat că prin consumul zilnic a 43 g ulei valorile colesterolului se reduc cu 15,6% în numai 3 săptămâni;
• Diferite infecții și alergii prin blocarea enzimelor care produc histamine;

În urma studiilor efectuate s-a ajuns la concluzia că semințele provenite din struguri roșii au un conținut mai ridicat de ulei.

Uleiul din semințe de struguri poate fi obținut prin două procedee tehnologice: prin presare sau prin extracție. În mod normal uleiul se obține prin extracția cu solvenți. Extractul obținut este supus separării pentru rezultarea uleiului care este apoi rafinat. Prin rafinare substanțele active se pierd și astfel se pierd și proprietățile lui curative. De aceea cel mai bun și indicat în tratamente curative este uleiul obținut prin presare la rece.

Uleiul din semințe de struguri este o sursă bogată de antioxidanți și acizi grași esențiali (are un conținut ridicat de acid linoleic). Acidul linoleic are efecte pozitive asupra sistemului cardiovascular, circulator și imunitar.

Uleiul din semințe de struguri este de culoare gălbuie, galben brună sau galben verzuie cu gust plăcut asemănător uleiului din măsline.

Uleiul din semințe de struguri este utilizat extern (masaj)pentru tratarea diferitelor afecțiuni ale pielii precum:

•  Piele uscată și sensibilă la frig;
•  Piele cu tendință de îmbătrânire (acidul linoleic reduce pierderea de apă din epidermă și restabilește elasticitatea pielii);
• Ten uscat,menține pielea hidratată și împiedică formarea ridurilor.

O alta modalitate de a beneficia de proprietățile curative ale strugurilor o reprezintă vinoterapia. Aceasta a luat amploare în ultimii ani astfel mulți producători de vinuri și-au deschis saloane SPA în mijlocul zonelor viticole.

        Tratamentele cuprind: exfoliere corporala cu struguri (peeling),împachetări corporale cu pielițele de la struguri,masaj corporal cu ulei din semințe de struguri și cele mai spectaculoase sunt baile cu vin roșu. În cadrul băilor este folosit vinul roșu de Merlot si Muscat. Băile tonifică pielea, o catifelează ajutând la refacerea elasticității și o curăță în profunzime.

         Un alt tratament este termosauna,datorită căldurii porii se deschid și astfel substanțele din vin pătrund în profunzimea pielii. La final se aplică o cremă anticelulitică pe bază de struguri și alge,un masaj la final pentru reglarea sistemului circulator.

         Deocamdată la noi nu există astfel de centre dar ne putem bucura de toate aceste beneficii folosind uleiul din semințe de struguri și produsele cosmetice cu ulei din semințe de struguri,extract din struguri și vin.

Vinul și învechirea

Vinul este ”singura ființă în stare lichidă,pentru că se bucură de aproape toate atributele ființei vii: se naște, trăiește și moare. E drept că nu se reproduce(și e păcat)…” Păstorel Teodoreanu-Secretul Cotnarului, Vremea 1943.

Păstorel avea perfectă dreptate,de-a lungul timpului vinul se dezvoltă,ajunge la maximul de maturitate ca apoi caracteristicile lui să se piardă.

Cea mai veche sticlă de vin datează din  aproximativ 325AD și a fost găsită în  1867 în timpul săpăturilor pentru construirea unei case în orasul Speyer din Germania.

Amfora din sticlă galben verzuie are mânerele în formă de delfini, este singura sticlă din multele găsite a cărei conținut sa conservat. Lichidul are mult sediment,cam o treime din continut este un amestec gros, încețoșat. După studii sa stabilit ca acest lichid ar fi ulei de măsline folosit pentru a pluti și a feri vinul de oxidare. O metodă de conservare destul de neobișnuită pentru acea vreme.

La vinurile tinere vorbim de aromă,de prospețime pe când la vinurile vechi(matur) vorbim despre buchet. 

Odată cu învechirea vinului culoarea lui se modifică.La vinurile albe culoarea evoluează de la galben verzui spre galben pai ca la maturitate să ajungă până la culoarea chihlimbarului.

 

 La vinurile roșii culoarea trece de la roșu intens cu nuanțe violacee la roșiatic. Dacă la vinurile albe culoarea se închide de-a lungul trecerii timpului,la vinurile roșii procesul este invers.

 

Este vinul vechi un vin băubil? O întrebare des întâlnită. În ultimii ani este o modă să oferi cadou un vin vechi scump. Dar oare ce plătești? Licoarea din sticlă sau brandul? Se spune că vinurile românești pot fi consumate până la vârsta de 15 ani iar cele franțuzești până în 25 de ani. După această vârstă vinurile își pierd calitățile,de fapt începe declinul.

Seminariile ”Femeia și Vinul”

Luna Martie cunoscută ca și luna mărțișorului sau luna femeii aduce pentru doamnele din Galați o noutate, care constă într-o serie de seminarii menite să îmbogățească cunoștiințele doamnelor despre vinuri

În cadrul seminariilor doamnelor vor învăța:

- despre soiurile de struguri românești, vinurile românești(clasificarea lor) și podgoriile din care provin,

- despre tehnica degustării(examinarea vizuală, olfactivă,gustativă),

- despre cum să asocieze un vin cu mâncarea și mâncarea cu vinul,

 - cum să gătească cu vin (seminariile acestea vor fi susținute de un chef, de fapt tot de o doamnă).

Seminariile sunt menite să scoată femeia din rutina zilnică: serviciu, casă, familie, probleme. În timpul petrecut la aceste seminarii va descoperi o altă lume și se vor simți răsfățate.

La sfârșitul fiecărui seminar doamnele prezente vor afla povestea doamnelor care și-au dedicat viața vinului, acestei licori ”magice”, acestei ”ființe în stare lichidă”(Păstorel).

După participarea la aceste seminarii doamnelor vor privi vinul cu alți ochi, vor învăța să îl aprecieze la adevărata lui valoare. Vor ști cum să cumpere un vin, de unde să cumpere un vin.

Vom face excursii și la diferite crame pentru a vedea cum se obține această licoare bahică.

Persoanele interesate să urmărească site-ul: www.savoareavinului.ro, acolo se va anunța data de începere.

Vinul și masa de Crăciun

În aceste zile toată lumea este preocupată de pregătirea preparatelor tradiționale pentru masa de Crăciun. Așa cum ii place românului de la masă nu trebuie să lipsească vinul, produsul care ne însoțește în călătoria noastră prin viață.

Masa de Crăciun este un prilej de bucurie , de aceea pentru a avea o masă reușită trebuie să existe o armonie între felurile de mâncare și vinurile servite.

În alegerea corectă a vinului trebuie să ținem cont de câteva reguli simple :

1.      Culoarea – preparatele din carne albă se asociază cu vinul alb, preparatele din carne roșie cu vinurile roșii

2.      Densitatea – preparatele fine se asociază cu vinuri fine, preparatele consistente cu vinuri puternice

3.      Aromele – trebuie să existe un acord între aromele mâncării și cele ale vinului.

La români masa tradițională de Crăciun este compusă din preparate pe baza de carne de porc ( lebăr, tobă, sarmale, friptura de porc ). Este o masă cu produse grase, sățioase de aceea sunt recomandate vinurile roșii, corpolente,cu arome intense de condiment.

O regulă importantă este să Nu începem masa cu băuturi alcoolice(țuica, vodka,etc) așa cum se obișnuiește, pentru că acestea inhibă sucurile digestive. Cafeaua nu se servește între felurile de mâncare.

Antreurile formate din șorici, lebăr,tobă, piftie se asociază cu vin alb, proaspăt și acid precum Sauvignon Blanc, Chardonnay.

Salata boeuf, salata de vinete, de curcan și de pui merg asociate foarte bine cu Feteasca Regală .

Preparatele precum caltaboși și sângerete merg servite cu un pahar de Negru de Drăgășani , Băbească Neagră sau Novac, vinuri realizate din soiuri autohtone.

Felul principal care de obicei este format din: sarmale, friptură de porc, cârnați tradiționali, trebuie asociat cu un vin roșu. În cazul în care preparatele nu sunt foarte iuți se asociază cu Merlot, Cabernet Sauvignon și Feteasca Neagră. Preparatele mai condimentate merg asociate cu Pinot Noir.

Românului îi place să încheie masa cu desert,la plăcintă și cozonac vom bea o Tămâioasă Românească, Grasă de Cotnari, Busuioacă de Bohotin, vinuri dulci și demidulci.

În cazul în care ne vom delecta cu tort, acesta se va asocia cu un vin spumant (brut/extrabrut)sau un vin petiant.

La sfârșitul mesei ne putem delecta cu o cafea sau o băutură alcoolică pentru că vor ajuta la digestie.

Zahărul din vin

În ultima vreme tot mai multe persoane m-au întrebat dacă vinul are zahăr. Cine m-a întrebat își imagina că în timpul procesului de fabricație se adaugă zahăr ca la prăjituri, de aceea am găsit de cuviință să scriu câteva cuvinte despre zahărul existent în vin.

Zaharurile existente în vin provin din struguri, aceștia la recoltare au anumite cantități de zaharuri care depind de soiul de strugure și de momentul recoltării.

Oficiul Național al Viei și Produselor Vitivinicole a întocmit pentru fiecare zonă viticolă un Caiet de sarcini,unde sunt specificate normele care trebuie îndeplinite în procesul de producere și comercializare a vinului de calitate superioară  cu denumire de origine controlată cât și pentru cel cu indicație geografică.

În privința cantităților de zaharuri din strugurii folosiți pentru obținerea vinurilor de calitate superioară cu denumire de origine controlată(D.O.C), în funcție de zona viticolă se specifică astfel:

-      Strugurii culeși la maturitate deplină din podgoriile Cotnari,Recaș trebuie să aibă  187g/l zaharuri, strugurii albi din podgoria Drăgășani să aibă 187g/l zaharuri iar strugurii roșii 204 g/l etc.

-        Strugurii culeși târziu din podgoria Cotnari să aibă 210 g/l zaharuri, la Recaș se cere ca strugurii albi să aibă 220 g/l iar cei roșii 213g/l, la fel și la Drăgășani;

-        Strugurii culeși la înnobilarea boabelor (au început de botritizare =apare putregaiul cenușiu care reduce cantitatea de apă și concentrează zaharurile în boabele de strugure) trebuie să aibă 240g/l zaharuri.

În privința strugurilor folosiți pentru obținerea vinurilor cu Indicație Geografică(I.G) legislația în vigoare precizează că trebuie să aibă la recoltare minim 136g/l zaharuri în majoritatea zonelor viticole.

Strugurii astfel recoltați sunt supuși etapelor procesului tehnologic de obținere a vinului: sunt desciorchinați , zdrobiți rezultând mustul care este supus fermentației alcoolice.

Din lanțul procesului tehnologic de fabricare a vinului,fermentația alcoolică reprezintă etapa de ”naștere” a vinului. Este etapa cea mai importantă când se stabilește tăria alcoolică și tipul de vin. Parametrii cei mai importanți sunt temperatura de fermentare și durata.

În funcție de cantitatea de zaharuri pe care o conțin vinurile, acestea sunt clasificate astfel:

-         Vinuri dulci, au o cantitate de minim 50g/l zaharuri;

-         Vinuri demidulci, conținutul variază între 12 și 50 g/l;

-         Vinuri demiseci, conținutul este între 4 și 12 g/l;

-         Vinuri seci, cu un conținut mai mic de 4 g/l.

În cazul vinurilor cu denumire de origine controlată ”îndulcirea” este interzisă prin lege.

În cazul vinurilor cu indicație geografică legea este mai permisivă, acceptând în anii nefavorabili când cantitatea de zaharuri din struguri nu este suficientă,să se practice ”îndulcirea”. Dar iarăși nu vorbim de adaos de zahăr brut în vin. Îndulcirea constă în adăugarea de must de struguri sau must concentrat de struguri.

Așadar, vinul conține zahăr, dar sub formă de zaharoză și fructoză extrase din struguri, am putea spune că are un zahăr bun.

Acum există într-adevăr vinuri în care este permis adaosul de zahăr brut, dar aici vorbim de vinurile speciale precum vinul pelin, vermutul si bitterul. 

Soiurile autohtone pierdute??

Cati dintre noi stiu cate soiuri de struguri autohtoni avem in tara, producatorii s-au orientat catre soiurile din afara tarii si au cam lasat deoparte”tezaurul” romanesc viticol. Acum doar prin podgoriile producatorilor ”de casa” care au mostenit via de la stramosi, mai gasesti soiuri precum: Gordin gurguiat, Berbecel, Samoveanca si multe altele.

Ca multe alte lucruri ne-am uitat originile si incercam sa fim in randul celor din afara, dar nu ne gandim nici o clipa ca ne pierdem identitatea.

Incepand de ieri si pana maine are loc la Bucuresti Salonul de Vinuri cu sloganul ”Iubesc Vinul Romanesc”, un lucru bun pentru promovarea producatorilor romani, dar iar ma intorc la intrebarea mea: cate dintre vinurile prezente la salon sunt realizate din soiuri vechi romanesti?. Le numeri pe degete. 

Ca intotdeauna romanului ii place sa se scarpine cu mana stanga la urechea dreapta. Producatorii prefera sa se ”chinuie” cu aclimatizarea butucilor de vie adusi din Franta,Italia,Spania etc. decat sa planteze vechile soiuri romanesti care incet, incet se pierd. Singurele care lupta pentru supravietuirea lor sunt Centrele de Cercetare atasate Universitatilor de Agronomie si Horticultura.

Uniunea Europeana a dat si da bani pentru replantarea vitei de vie, pentru cresterea arealului dar nu ii intereseaza ce soi de vita plantezi, lucru gresit din punctul meu de vedere.

Avem o tara frumoasa numai ca noi ca natie ne pierdem identitatea, ne-am ”chinezarit”, vrem ca toate sa vina repede si bine, cu minim de efort.

Si cum tot ce este bun si frumos in tara asta, ”vecinii” incearca sa ni-l fure, si au si reusit in unele cazuri, asa s-a intamplat si in cazul Grasei de Cotnari. In literatura straina au aparut informatii cum ca Stefan Cel Mare a adus la Cotnari soiul Furmint din Ungaria iar Grasa de astazi este o varianta rezultata din soiul Furmint. 

O informatie total eronata,marea majoritate a specialistilor spun ca Grasa s-a nascut in inima Daciei, pe teritoriul actual al podgoriei Alba Iulia. Se presupune ca are origini comune cu soiul Furmint, cele doua soiuri facand parte din acelasi grup. 

Ipoteza originii comune este confirmata nu numai de asemanarile morfologice dar si de faptul ca in prezent se mai gasesc razlete raspandite in podgoria Alba Iulia. Din Alba,soiul Grasa a ajuns la Cotnari unde a gasit terroir-ul potrivit, soiul Furmint a ajuns in Ungaria in podgoria Tokay.  O alta varianta la fel de sustinuta este faptul ca soiul era cultivat pe teritoriul actual al podgoriei Cotnari la 1400 eliminand ipoteza ca soiul a fost adus de Stefan Cel Mare.

Pe dealul Catalina din zona Cotnari, acum 2500 de ani exista o cetate puternica iar descoperirile din interiorul cetatii au adus argumente convingatoare despre cultura vitei de vie de pe vremea lui Burebista. In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza vinurile de la Cotnari au participat pentru prima data la un concurs international la Paris, Grasa de Cotnari castigand distinctia suprema.

Concluzia avem soiuri autohtone bune care se bat cu vinurile straine la concursurile internationale, ar trebui sa ne mandrim cu ele si sa incurajam plantarea soiurilor pur romanesti.

Am sa va d-au si o lista cu cateva soiuri autohtone sa vedem pe cate dintre ele le stiti: Alb românesc,Ardeleanca,Armaş,Băbească neagră,Băşicată,Bătută neagră, Berbecel, Braghină, Cabasmă albă,Cabasmă neagră,Cârcioasă,Cioinic,Crâmpoşie,Creaţă,Cruciuliţa,Fetească albă,Fetească neagră,Fetească regală,Frâncuşă,Galbenă de Odobeşti,Galbenă uriaşă, Gordan,Gordin,Gordin gurguiat,Grasă de Cotnari,Iordană,Majarcă albă,Mustoasă de Măderat,Negru de Căuşani,Negru mare,Negru moale,Negru românesc,Negru vârtos,Om rău,Ovis,Pârciu,Plăvaie,Rară albă,Samoveanca,Tămâioasă românească,Tâmâioasă (busuioacă) de Bohotin,Vulpea,Zemoasă,Zghihară

Sampania-licoarea magica

Cu totii ne-am delectat la diferite ocazii cu licoarea magica si ne-a gadilat papilele gustative cu bulele ei, dar cati dintre noi ne-am gandit vreodata cine a fost in spatele producerii si perfectionarii acestei licori.

Asa ca, astazi vreau sa va povestesc despre viata omului din spatele unui nume de succes, Dom Pierre Perignon. S-a nascut la sfarsitul lunii decembrie 1638, in familia unui functionar al judecatorului orasului Saint –Menehould din regiunea Champagne – Franta. Dragostea pentru vie si vin i-au fost insuflate de catre tatal sau si unul din unchii paternali care detineau podgorii. Aici participand la activitatile curente a invatat sa aiba grija de vie si cum sa faca vinul.

La varsta de 13 ani si jumatate intra la Colegiul iezuit din Chalons-sur-Marne,pe care il paraseste la varsta de 19 ani pentru a deveni calugar.

Alege abatia mama a Congregatiei benedictiene Saint-Vanne si Saint- Hydulphe de la Verdun. Urmeaza 10 ani de formare religioasa si intelectuala,fiind hirotonosit in 1667.

In 1668 se transfera la manastirea din Hautvillers aproape de orasul Epernay, unde ramane pana la   moarte. 

Calugarii de aici cultivau terenul din apropierea manastirii cu vita de vie. Deoarece vinul realizat din diferite tipuri de struguri erau de toate calitatile: bun, rau si mediu, Dom Perignon se gandeste sa combine vinurile. Astfel descopera ca solul afecteaza aroma strugurilor si ca vinul alb poate fi facut si din struguri rosii. De asemenea observa ca dopul din pluta este mai bun decat cel din in inmuiat in ulei care se folosea pana atunci la inchiderea sticlei.

Vinificatorii vremii considerau bulele din vin o problema,o greseala deoarece nu si le doreau in vin. Dom Perignon le-a privit ca pe un fenomen natural si i-au placut atat de mult incat si-a dorit sa realizeze cel mai bun vin din lume. El a decis sa imbutelieze acest vin cu bule. 

Timp de 47 de ani s-a dedicat inventiei si perfectionarii tehnicii realizarii unui vin fara egal, unic.

La manastire se gaseste cartea ”Tratatul culturii vinului de Champagne” scrisa de fratele Peter, ucenicul si succesorul lui Dom Perignon, in care sunt descrise abilitatile si modul in care calugarul orb realiza vinul.

Un fragment din registrul vanzarilor manastirii , dovedeste faptul ca vinul facut de calugari ajungea la curtea regelui Louis XIV, regele soare.

Intr-o scrisoare catre primarul orasului Epernay Monsieur Maupin , Dom Perignon scria despre vinul sau ca este cel mai bun din lume.

O contributie la renumele lui Dom Perignon au adus-o si scribii vremii, dovada sta un manuscris datand din 1718 cu autor necunoscut care spunea:”Dom Perignon, (…)nici un om nu a fost mai bun la a face vin, el este cel care a adus renumele vinului produs de manastire”.

Inca de la inceputurile ei sampania a fost o bautura pentru privilegiati (regi, printi etc), astazi din dorinta de epatare a unor producatori o sticla de sampanie are costuri exorbitante. 

In prezent cea mai scumpa sticla de sampanie ”Taste of Diamonds” costa 1,4 milioane de €, detaliile sticlei sunt lucrate manual , eticheta este din aur alb de 18 carate,cantareste 48 de grame iar in centru are un diamant Swarovski de 19 carate. Fiecare sticla este personalizata, cea de-a doua eticheta va purta numele clientului si este realizata din 36 grame de aur alb.

“Come quickly, I am drinking the stars.” moto-ul lui Dom Perignon fiind parca predestinat.